INTERVIU – Mihai Petre: Anii de dans încep să-şi spună cuvântul

octombrie 3rd, 2013, 2.520 views Comenteaza

Critic şi perfecţionist, Mihai Petre recunoaşte că nu acceptă decât superlative atât în emisiunile pe care le jurizează, cât şi în viaţa sa. Asta este, câteodată, chinuitor.

Unii visează la fericire, alţii la iubire sau la realizarea unui unui ţel suprem. Mihai Petre visează la performanţă, iar asta le include pe toate. Fie că se află pe ringul de dans, în sala de repetiţii, la catedra de la „Românii au talent“ sau de la „Dansez pentru Tine“ ori în familie, campionul naţional la dans îşi doreşte ca azi să fie mai bun ca ieri.

Solicitat de televiziune, recuperat prin mişcare, artistul se pregăteşte de competiţia Romanian Open, pentru care va aduce cei mai buni dansatori ai lumii, la Sala Palatului, pe 5 şi 6 octombrie.




 mihai-petre

Şcoala de dans Mihai Petre a organizat o tabără de pregătire pentru concurenţii din a 12-a ediţie Romanian Open. Week-end-ul acesta, te vedem dansând sau la pupitrul juriului?

De data asta, sunt organizator la acest eveniment de suflet. Romanian Open a devenit una dintre cele mai importante competiţii internaţionale de dans din lume, la care vor participa în jur de 500- 600 de perechi.

Anul trecut am arbitrat competiţia, dar anul ăsta am hotărât că nu e cazul, pentru că n-am timp, sunt prea multe lucruri de făcut şi îmi doresc să iasă foarte bine.

 

În ce ipostază te simţi mai bine: la pupitrul juriului, când le explici celorlalţi ce a fost bine şi ce nu sau când le arăţi cum se face treaba?

Sentimentul e diferit. Întotdeauna te simţi mai bine făcând lucruri, decât vorbind despre lucruri. Întotdeauna mă simt mai bine dansând, dar, din păcate, acum am o vârstă (34 de ani – n. r.) care nu-mi permite să mai dansez chiar în fiecare zi şi să merg la competiţii (râde). Altele sunt priorităţile mele acum.

Îmi place foarte mult să pregătesc perechile să înveţe să danseze pentru că, până la urmă, dansul e un limbaj de comunicare şi mă bucur mult când cineva reuşeşte să spună o poveste după ce îl învăţ câţiva paşi.

 

Fiecare stil de dans reflectă o anumită filosofie de viaţă, o cultură, o istorie. În care stil de dans te regăseşti cel mai mult?

 Îmi plac cel mai mult dansurile latino-americane, energice: samba, jive şi paso doble.

 

(…)

Cum simţi că te-a schimbat televiziunea?

Mă simt complet la fel, dar nu îmi mai plac aşa de mult locurile aglomerate, pentru că obosesc mai repede când e multă lume, obosesc fizic.

 

Dincolo de camere ce îţi place să faci, când ai timp liber?

Îmi place să merg la sală, deşi n-am mai fost de peste o lună, pentru că organizez competiţia care îmi ia toate resursele, îmi place să joc tenis, să înot şi îmi place să joc FiFa pe consolă.

 

(…)

Tu ai cucerit-o pe soţia ta sau ea pe tine?

S-a întâmplat deodată, n-am avut niciun plan şi ne-am purtat destul de firesc în prima parte, după care, în momentul în care am simţit că s-a înfiripat ceva, normal că am insistat puţin, dar nu ştiu cu ce am cucerit-o. Pot să spun cu ce m-a cucerit ea pe mine, asta e mai uşor. Personalitatea ei mi-a plăcut foarte mult, e complet diferită de mine, e foarte calmă, foarte echilibrată, foarte frumoasă. Atracţia fizică e cea care a funcţionat prima dată. Nu m-am îndrăgostit de sufletul ei prima dată, trebuie să recunosc, asta s-a întâmplat după (râde). Sorry.

 

(…)

Pentru unii oameni eşti un model, un reper. Dacă ar fi să-i mulţumeşti cuiva pentru că ai ajuns aici, cui i-ai mulţumi?

 Sunt foarte mulţi care m-au ajutat să ajung aici: părinţii care m-au încurajat să mă duc la dans, apoi cei care m-au susţinut când nu eram persoană publică. Ţin minte că eram campionii României şi era foarte greu să găsim sponsori, iar noi aveam sponsor. Eu şi Elwira eram una dintre perechile norocoase, pentru că puteam să luăm lecţii cu cei mai buni antrenori din lume. Sunt oamenii de la Pro TV, iar în viaţa de familie, e Elwira, e sora mea, sunt părinţii mei.

 

Ai un motto sau o filosofie de viaţă?

Unii zic: „Vreau să fac bine“ sau „vreau să mă simt bine“. Tu ce zici? Vreau să fac performanţă, iar asta este, uneori, chinuitor.

  

Performanţă în orice?

 Absolut. Perfomanţă în orice încerc să fac. E frumos măcar să încerci ca cel mai bun lucru să fie cel pe care îl faci tu, dacă nu din lume, măcar din ţară. Ideal ar fi să fie cel mai bun din lume. Trebuie să ne propunem mult, pentru că dacă nu schimbăm ceva, atunci ce facem? Întotdeauna am încercat să câştig campionatul mondial sau să fiu aproape de asta, să fac cel mai mare concurs de dans posibil. Noi, oamenii, avem tendinţa naturală de a respecta anumite matrice, avem tabieturi, obiceiuri, e undeva scris în gena noastră pentru că lucrurile astea îţi asigură un confort. E important să nu uiţi niciodată că trebuie să le mai spargi şi să faci ceva diferit, pentru că altfel ajungi la o platitudine care nu e bună niciodată. Atunci, te gândeşti cum poţi să îmbunătăţeşti orice ai face. Cam asta fac în funcţie de energia cu care mă trezesc în fiecare dimineaţă, dar am un motiv.

 

Cum se simte Mihai Petre la 34 de ani?

Un pic mai obosit fizic. Anii de dans încep să-şi spună cuvântul. Am avut nişte probleme cu coloana, de care nu prea scap uşor. E normal, după atâţia ani în care mi-am supus corpul unor tratamente nefireşti (râde). Nu mai sunt în forma fizică de la 20 de ani, dar sunt bine, nu mă plâng.

Interviul integral, in Adevarul

Sursa: Adevarul

Review-uri (0)

Cele mai noi stiri