Rumba, un dans ca o poveste de dragoste
Rumba, supranumita „perla dansurilor Latino-Americane”, este caracterizata de miscari ample ale bazinului si unduiri elegante ale soldurilor si bratelor. Este un dans care poate fi interpretat drept o pantomima a unui act de iubire.
Coregrafia Rumba este bazata pe un element de tachinare. Femeia isi ispiteste partenerul, apoi fuge, il respinge. Ea poarta amprenta unei senzualitati agresive, iar el se manifesta defensive. Pasii de rumba construiesc o poveste de dragoste, care nu este intotdeauna implinita.
In prezent, rumba se danseaza pe un tempo de bolero, care este mai lent decat ritmul sau initial, pastrandu-si insa eleganta si senzualitatea.
Istoria Rumba
Rumba isi are radacinile undeva prin secolul al XVI-lea, in Cuba, cand primii sclavi negri soseau din Africa. Acest dans este rezultatul contopirii culturilor africana, iberica si amerindiana.
La originea Rumba se presupune ca a stat un gen de Flamenco pe care spaniolii l-au adus in Cuba, dans care a intrat in contact cu ritmurile sclavilor africani. Termenul de “rumba” provine din spaniola, reprezentand petrecerile oficiale, muzica si dansurile. Mai apoi “rumba” eticheta femeile cu stil de viata foarte libertin. In varianta originala, Rumba era un dans cu conotatii sexuale puternice, de aceea fiind considerat imoral.
Acest dans a purtat mai multe denumiri, in Insulele Caraibe, zona de origine: Son, Danzon, Guagira, Guaracha, Naningo. In Cuba, sunt mai multe dansuri Rumba, impartite in trei clase:
Yambu – cea mai veche varianta de Rumba;
Columbia – dansata de barbate;
Guaguanco – cea mai cunoscuta forma, care contine miscari erotice, preluand elemente spaniole.
In 1964, Rumba cubaneza a fost acceptata ca versiune internationala oficiala, fiind folosita in competitiile de dans sportiv.
